: Legea 1: Terenul

Definiţii

Terenul este suprafaţa totală prezentată în plan. Terenul cuprinde:

Câmpul de joc este suprafaţa delimitată de liniile de ţintă şi de liniile de margine. Aceste linii nu fac parte din câmpul de joc.

Suprafaţa de joc cuprinde câmpul de joc şi terenurile de ţintă (detaliile sunt date în plan). Liniile de margine, de margine de ţintă şi de balon mort nu fac parte din suprafaţa de joc.

Incinta de joc cuprinde suprafaţa de joc şi un spaţiu împrejurul acesteia, nu mai îngust de 5 m acolo unde este posibil, numit zona perimetrului.

Terenul de ţintă este suprafaţa cuprinsă între linia de ţintă, liniile de margine de ţintă şi linia de balon mort. Acesta include linia de ţintă, dar nu include linia de balon mort sau liniile de margine de ţintă.

22-ul este suprafaţa cuprinsă între linia de ţintă şi linia de 22 m, incluzând linia de 22 m şi excluzând linia de ţintă.

Planul, cu toate denumirile şi dimensiunile lui, face parte integrantă din Legile Jocului.

1.1 Suprafaţa incintei de joc

(a)

Condiţie. Suprafaţa trebuie să prezinte condiţii de siguranţă a jocului în orice moment.

(b)

Tipul suprafeţei. Suprafaţa poate să fie iarbă, dar, de asemenea, poate să fie şi nisip, argilă, zăpadă sau iarbă artificială. Jocul se poate disputa pe zăpadă, cu condiţia ca zăpada şi suprafaţa de sub aceasta să prezinte condiţii de siguranţă pentru desfăşurarea jocului. Este interzisă folosirea unei suprafeţe în permanenţă dure, precum asfaltul sau cimentul. În cazul suprafeţei din iarbă artificială, trebuie respectate prevederile Regulamentului 22 al World Rugby.

1.2 Dimensiunile incintei de joc

(a)

Dimensiuni. Câmpul de joc nu trebuie să depăşească 100 m lungime. Fiecare teren de ţintă nu trebuie să depăşească 22 m lungime. Suprafața de joc nu trebuie să depăşească 70 m lăţime.

(b)

Lungimea şi lăţimea suprafeţei de joc trebuie să fie cât mai apropiate de dimensiunile indicate. Toate suprafeţele trebuie să fie dreptunghiulare.

(c)

Distanţa de la linia de ţintă până la linia de balon mort nu va fi mai mică de 10 m acolo unde este posibil.

(d)

În ceea ce privește:

(i) Jocurile dintre echipa națională de seniori sau a doua echipă reprezentativă de seniori a unei federații împotriva echipei naționale sau a celei de-a doua echipe reprezentative de seniori a unei alte federații; și

(ii) Jocurile internaționale de rugby în șapte;

dimensiunile trebuie să fie cât mai apropiate posibil de valorile maxime legale și nu mai mici de 94 m lungime a câmpului de joc, 68 m lățime, și cu o lungime minimă de 6 m a terenului de țintă. Federațiile care doresc să varieze dimensiunile minime și maxime trebuie să contacteze World Rugby pentru a obține o dispensă.

(e)

Zona perimetrului nu trebuie să fie mai mică de 5 m acolo unde este posibil.

1.3 Liniile din incinta de joc

(a)

Linii continue

Liniile de balon mort şi cele de margine de ţintă care sunt în afara terenurilor de ţintă;

Liniile de ţintă care se află în cadrul terenului de ţintă şi în afara câmpului de joc;

Liniile de 22 m care sunt paralele cu liniile de ţintă;

Linia de centru care este paralelă cu liniile de ţintă; și

Liniile de margine care nu fac parte din câmpul de joc.

(b)

Linii de poziţionare

În afară de liniile continue, toate celelalte linii sunt linii de poziţionare având lungimea de 5 metri.

Există două seturi de linii de poziţionare, fiecare dintre ele aflându-se la 10 metri de linia de centru, fiind paralele cu aceasta. Aceste seturi se numesc liniile de poziţionare de 10 metri. Liniile de poziţionare de 10 metri intersectează liniile de poziţionare care sunt la 5 şi 15 metri de fiecare dintre liniile de margine şi sunt paralele cu acestea.

Există două seturi de linii de poziţionare, fiecare dintre ele aflându-se la 5 metri de fiecare linie de margine şi fiind paralele cu acestea. Aceste două seturi încep de la liniile de poziţionare de 5 metri care sunt paralele cu linia de ţintă şi intersectează ambele linii de 22 m, ambele linii de poziţionare de 10 m şi linia de centru. Aceste seturi se numesc liniile de poziţionare de 5 metri.

Există două seturi de linii de poziţionare, fiecare dintre ele aflându-se la 15 metri de fiecare linie de margine şi fiind paralele cu acestea. Aceste două seturi încep de la liniile de poziţionare de 5 metri care sunt paralele cu linia de ţintă şi intersectează ambele linii de 22 m, ambele linii de poziţionare de 10 m şi linia de centru. Aceste seturi se numesc liniile de poziţionare de 15 metri.

Există şase linii de poziţionare la 5 metri de fiecare linie de ţintă, fiind paralele cu acestea. Două dintre linii sunt poziţionate astfel încât centrul acestora se găseşte la 5, respectiv 15 metri de fiecare dintre liniile de margine. Alte două linii de poziţionare se găsesc câte una în faţa fiecărui stâlp de ţintă, astfel încât distanţa dintre ele să fie de 5 metri.

(c)

Centrul

Există o linie de 0,5 m care intersectează linia de centru la mijlocul ei.

1.4 Dimensiunile stâlpilor de ţintă şi ale barei transversale

Stâlpii de ţintă

(a)

Distanţa dintre stâlpii de ţintă este de 5,6 m.

(b)

Bara transversală se află între cei doi stâlpi de ţintă, astfel încât marginea ei superioară să fie la 3 m deasupra pământului.

(c)

Înălţimea stâlpilor de ţintă este de minimum 3,4 m.

(d)

Când sunt ataşate perne de protecţie la stâlpii de ţintă, distanţa dintre linia de ţintă şi marginea exterioară a acestora este de maximum 300 mm.

1.5 Poziţionarea steagurilor

(a)

Sunt 14 poziţii cu steaguri a căror înălţime este de minimum 1,2 m deasupra pământului.

(b)

8 poziţii de steaguri se află la intersecţiile liniilor de ţintă cu liniile de margine de ţintă şi a liniilor de balon mort cu liniile de margine de ţintă. Aceste poziţii sunt în afara terenurilor de ţintă şi nici nu fac parte din suprafaţa de joc.

(c)

Poziţiile steagurilor situate în dreptul liniilor de 22 m şi a liniei de centru se găsesc la 2 m în afara liniilor de margine în incinta de joc.

1.6 Contestaţii privind terenul

(a)

Contestaţiile privind terenul sau modul de marcare a acestuia trebuie făcute arbitrului înainte de începerea jocului.

(b)

Arbitrul va încerca să rezolve contestaţiile făcute, dar nu trebuie să înceapă jocul dacă o parte a terenului este considerată periculoasă.